ARNOLT BRISTOL 1954 - VăNDUT CU 125.625.EURO LA RACE RETRO

Casa de licitaţii H&H a organizat sâmbătă, 14 martie, o licitaţie de maşini de colecţie în cadrul Race Retro de la Stoneleight Park, Anglia. Piesa de rezistenţă a licitaţiei, Arnolt Bristol Bolide 1954 a fost vândut cu suma de 115.500 de lire sterline (125.625 de euro). Pe lângă această bijuterie au mai fost tranzacţionate la preţuri mari: Lotus XI Le Mans 1956 (87.000 euro), Ferrari Dino 246 GT 1972 (83.700 euro), Lancia Aurelia B20 GT 1957 (83.700 euro), Lancia Aurelia B24 Spider America 1956 (108.000 euro), BMW 3.0 CS / CSL Group 2 Race Car 1972 (77.700 euro).

Modelul licitat la Stoneleight Park este unul din gama celor care ar fi putut concura la Mille Miglia Storica. Maşina cu seria de caroserie 404X3057 a fost recent importat în Marea Britanie din SUA. Deşi se ştiu puţine despre istoricul acestei maşini, se pare că ar fi participat la curse SCCA în regiunea Oklahomei în perioada anilor '60. După ce a fost adusă în Marea Britanie, maşina a fost supusă unui amplu program de restaurare care a durat şase luni şi a costat 43.000 de euro. Procesul de restaurare a fost supervizat de Andrew Mitchell (specialist în maşini şi motoare Bristol). Maşina este vopsită în culoarea gri metalizat, cu interior în culoarea castaniu.

Stanley Harold „Wacky” Arnolt a făcut o mică avere în timpul celui de-al doilea război mondial prin comercialzarea de motoare şi alte echipamente armatei americane. Inginer mecanic, absolvent al Universităţii din Wisconsin, el a înfiinţat la sfârşitul anilor '40 SH Arnolt Inc la Chicago, ca firmă importatoare a MG şi a altor mărci europene. Arnolt vizitează Salonul Auto de la Torino din 1952 şi este impresionat de modelele coupe şi decapotabilă dezvoltate pe platforma tehnică MG TD. Americanul comandă imediat căte 100 de unităţi din fiecare, lucru care îl uimeşte pe Nuccio Bertone. Producţia modelului Arnolt MG începe imediat şi lucrurile merg bine până când MG anunţă că nu mai poate livra şasiuri către Bertone. În acel moment fuseseră realizate 100 de unităţi. Oricum, deja Arnolt investise sume considerabile în capacităţile de asamblare ale Bertone şi devenise unul dintre directorii firmei italiene. După o încercare de colaborare cu Aston Martin, omul de afaceri american reuşeşte să semneze achiziţionarea a 200 de şasiuri seria 404 şi motoare de 1971 cmc de la Bristol Cars Ltd. Lua naştere astfel noul Arnolt Bristol, al cărui design a fost realizat de noul designer de la Bertone, Franco Scaglione, care ulterior avea să creeze faimosul concept Alfa Romeo BAT. Pentru a ascunde înălţimea motorului şi ampatamentul compact de 2,4 metri, Scaglione a îmbrăcat bi-postul cu o mixtură de curbe abrupte şi muchii ascuţite.

Caroseria era alcătuită în mare parte din oţel, cu capota motorului şi a capota portbagajului din aluminiu. Arnolt Bristol era disponibil ca şi roadster şi coupe, varianta din urmă fiind construită doar în şase exemplare. Roadsterul avea 3 variante, denumite Competition, Bolide şi DeLuxe. Fiind dotat cu suspensii faţă independente şi cu frâne cu tamburi pe toate cele patru roţi, modelul avea să devină recunoscut pentru manevrabilitate şi balans. Maşina dezvolta 130 de cai putere la 5.500 de rotaţii pe minut şi avea rata de compresie de 9:1. Motorul Bristol BS1 MKII cu şase cilindri în linie era conectat la o transmisie manuală cu patru rapoarte. După ce au testat un Arnolt Bristol în februarie 1956, cei de la revista Road & Track anunţau că rezultatele obţinute (0-100 km/h în 10.1 secunde şi viteza maximă de 172 km/h) erau cele mai bune de până atunci obţinute cu o maşină cu motor de doi litri. Deoarece procesul de producţie era anevoios (şasiul se realiza la fabrica Bristol, apoi caroseria se executa la fabrica Bertone, pentru ca la fabrica Arnold să fie finisată) maşina era scumpă. La comandă se puteau monta o serie de elemente, dintre care amintim: lonjeroane faţă, tamburi de frână Alfin, acoperiş retractabil, bare de protecţie, jante din oţel Borrani KO, iar de-a lungul anilor '60 au fost disponibile o serie de discuri de frână.

Cu o greutate mică (aproximativ 990 kg), motor puternic şi bună manevrabilitate, modelul avea un potenţial ridicat pentru curse. Arnolt a participat la cursa de 12 ore de la Sebring din 1955 cu maşinile sale, cucerind locurile 1, 2 şi 4 la clasa Sports 2000. Anul următor maşinile Arnolt obţineau locurile 2 şi 3. În 1957, echipa s-a retras în urma accidentului fatal al pilotului Bob Goldich, dar un Arnolt Bristol privat a obţinut locul 5. Harold Arnolt a participat cu maşinile sale şi la Mille Miglia şi, deşi şi-a pregătit o maşină pentru el, nu a luat niciodată startul. Între 1953 şi 1960 doar 142 de Arnolt-uri Bristol de toate tipurile au fost construite. Un incendiu la fabrică a distrus douăsprezece maşini, dar 85 au fost salvate. „Wacky” Arnolt a decedat în 1960, din acel moment compania sa începându-şi declinul.

(Veteran Media - Cristian Bogodai)