CITROEN 2CV - EXPRESIA UNEI NEVOI

În 1935, Michelin, cunoscutul producător de produse pneumatice, are ideea de a concepe o maşină destinată claselor sociale din mediul rural. În acea perioadă, o mare parte din populaţia Franţei locuia în mediul rural şi nu optase pentru automobil din cauza preţului ridicat. În urma unei anchete, Pierre Jules Boulanger întocmeşte un caiet de sarcini şi defineşte proiectul TPV ( lb. fr. tres petite voiture- maşină foarte mică) ca având 4 locuri, tracţiunea pe faţă, capacitatea de a susţine 50 de kg de bagaj transportabil, viteza de 60km/h, cutie cu 3 viteze, uşor de manevrat, inclusiv de un începător sau de o femeie, şi o suspensie care să îi permită să parcurgă drumuri denivelate. Consumul era de 3l de gazolină la 100 de km, dar impresionant era faptul că fermierii puteau conduce pe un drum denivelat fără ca ouăle să aibă de suferit! Ulterior, Boulanger a ridicat partea de sus a autovehiculului, astfel încât şoferul să poată purta pălărie. Sloganul publicitar ,,umbrelă pe 4 roţi’’, de la sfârsitul anilor ’60, stabilea aşteptările lui Michelin. Proiectul exploata multiplele posibilităţi oferite de diverse domenii: magneziul este folosit la braţele de suspensie, portierele sunt circulare cu deschidere prin basculare şi se experimentează un dispozitiv de iluminare asemenea licuricilor. Flaminio Bertoni, ,,degete de aur’’, în calitate de stilist şi inginerul Andre Lefebre sunt cei în grija cărora a ajuns proiectul modelului TPV. În 1937 este gata primul prototip, însă TPV-ul cunoaşte încă 48 de modele suplimentare până apare varianta finală a eternei 2CV (lb. fr. 2 chevaux vapeur- 2 cai putere), în 1939.

Citroen 2CV - prototype 1939 La începutul celui de-al doilea Război Mondial, proiectele conduse de Andre Lefebre prezentau o maşină cu o tablă fin ondulată, echipată cu un bicilindru de 375 cmc cu răcire cu apă. În timpul ocupaţiei nemţeşti din Franţa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Michelin, acţionarul principal, şi managerii de la Citroen au hotărât să ascundă TPV-ul de nazişti, de teama unor aplicaţii militare iar în următorii 6 ani Boulanger s-a gândit la îmbunătăţiri. Până în 1944, când 3 TPV-uri au fost descoperite într-un hambar, se credea că doar 2 prototipuri au supravieţuit, dar până în 2003 s-a constatat că era vorba de 5 exemplare. Pentru o perioadă îndelungată s-a crezut că proiectul a fost atât de bine ascuns, încât toate prototipurile s-au pierdut până la sfârşitul războiului. Se pare că niciunul dintre TPV-urile ascunse nu a fost pierdut după război, iar în 1950, conform unei decizii interne, au fost eliminate. Ignorând ordinul, nişte muncitori sensibilizaţi de valoarea istorică a modelului au ascuns câteva exemplare. După război, un raport intern al constructorului susţinea că a produce TPV-ul nu era viabil din punct de vedere economic, motivând creşterea preţului la aluminiu şi, conform unei decizii, majoritatea părţilor din aluminiu trebuiau înlocuite cu oţel. Modificările nu s-au rezumat doar la acest aspect, continuând cu motorul pe răcire cu aer, scaune noi şi intervenţii în privinţa designului ale italianului Flaminio Bertoni.

Citroen - Camioneta 2CV   Intervalul de 3 ani în care Citroen a muncit la refabricarea modelului, a determinat media să supranumească maşina Toujours Pas Vue (încă nevăzută). Într-un final, automobilul a fost prezentat la Salonul de la Paris din 1948. Maşina de pe ecran semăna izbitor cu 2CVmodelul A, care a fost vândut în anul următor, dar cu pornire electrică- o îmbunătăţire decisă cu o zi înaintea deschiderii Salonului. Citroen 2CV prezentat avea caroseria tip berlină cu 4 uşi, acoperiş detaşabil care putea oferi 4 locuri şi soluţia ,,totul în faţă’’ (motor amplasat în faţă şi transmisie pe roţile din faţă). Motorul era de tip boxer cu 2 cilindri, răcirea pe aer, cilindreea de 375 cmc şi 9 CP. Suspensia era independentă iar transmisia era asigurată de o cutie manuală cu 4 trepte. La o masă totală de 550 kg, maşina atingea o viteză maximă de 70km/h şi consuma cam 3-5l/ 100km. În ciuda criticilor, automobilul s-a vândut destul de bine şi a avut un puternic impact asupra populaţiei franceze cu venituri mici. Modelul 2CV a reprezentat un succes comercial iar listele de aşteptare s-au extins de la 3 la 5 ani. La acea vreme, un 2CV la mâna a doua era mai scump decât unul nou, deoarece cumpărătorul nu trebuia să mai aştepte. Producţia a crescut de la 4 unităţi în 1949 la 400 în 1950. În 1951, Citroen prezintă 2CV modelul AU (U de la ,,utilitar’’). Furgoneta, dotată cu acelaşi motor ca şi berlina (modelul A), are capacitatea de a transporta 150 de kg de bagaj şi 2 persoane. Începând cu anul 1952 este utilizată de serviciile poştale în mediul rural.

Citroen 2CV AU 1951  Citroen 2CV AU 1956 În 1954, noua conducere Citroen, stimulată de dorinţa clienţilor de a avea o maşină mai rapidă şi mai puternică, hotărăşte fabricarea modelului AZ, echipat cu un motor nou, asemănător celui de la modelul A, dar de 425 cmc, permiţându-i să atingă 70 de km/h. Ambreiajul folosit îi permite să nu debreieze şi să nu se oprească brusc. În 1957 apare modelul AZL (L de la ,,lux’’) cu o lunetă mare în locul hubloului a cărui vizibilitate era aproape nulă şi câteva stufuri cromate care subliniau linia 2CV, considerată demodată şi urâtă după 1948. Deşi modelele A, AU, AZ şi AZL sunt fabricate în continuare, în 1958 apare şi 2CV AZLPsau AZLM (P sau M de la portbagaj), format care reconfigurează capota.

Citroen CV2 - AZL   În 1960, Sahara cu 2 motoare reuşeşte să se caţere până în vârful dunei Pyla. O versiune care valorifică, totuşi modernizat, conceptul, participă la Raliul Dakar din 2005 şi 2007. În februarie 1963 apare AZA, noua 2CV născută din AZLP, ce beneficiază de un motor mai puternic şi de o cutie de viteze reetajată. ,,Gaura’’ dintre a doua şi a treia este corectată, dar încă există, şi abia la 2CV4 şi 2CV6 va fi rectificată definitiv.

Citroen 2CV - Sahara     În 1967 este fabricată 2CV AZAM Export, care are bordul similar modelului Ami 6 şi oferă confortul nicicând visat la un 2CV. Următorul model, Dyane, reprezintă răspunsul dat în competiţia directă cu Renault 4, care utilizase destul de multe dintre ideile de design furate de la 2CV şi Traction Avant, încât Citroen începuse o acţiune în instanţă în momentul lansării. Simultan, Citroen a produs şi modelul off-road Mehari. În 1968, după Dyane, 2CV este în declin şi vânzările scad vizibil. La începutul anului 1970, toată gama 2CV este modificată iar pe viitor se va diviza în două modele: 2CV4 de 435 cmc (18CP) şi 602 cmc (29CP) pentru 2CV6. Cele două modele contribuie în mod considerabil la reînnoirea 2CV-ului prin modificări estetice minore, precum îmbunătăţiri mecanice şi adoptarea, în 1974, a unui calandru plastic, înlocuindu-l pe cel cu ,,3 lame’’. În 1975, este fabricat 2CV Special, o variantă mai sărăcăcioasă a modelului 2CV4, care valorifică bordul vechiului model, dar înlătură cel de-al treilea geam lateral. Anul 1979 aduce un nou facelift modelului iar în 1981 sunt introduse frânele pe disc pentru puntea din faţă şi este lansată versiunea de echipare Charleston.

Citroen 2CV Charleston Citroen 2CV - 1982   Prezenţa fermecătoarei broscuţe nu a trecut neobservată, imaginea ei fiind valorificată şi în domeniul artistic, în videoclipuri muzicale (Te iubeam, te iubesc şi te voi iubi al lui Francis Cabrel sau în clipul piesei Cry wolf al trupei norvegieneA-ha) şi în filme (în Diabolicele, furgoneta din 1952 transportă un cadavru iar în Jandarmul din Saint-Tropez, jandarmii folosesc un Mehari). În 1988, în Franţa încetează procesul de producţie iar în Portugalia continuă până în iulie 1990. Pe lângă Franţa, Citroen 2CV a mai fost construit şi în Argentina, Chile, Portugalia, Belgia şi Iran, ajungând la un total de 5.514.196 de exemplare fabricate. Anul 2009 se pregăteşte pentru un eveniment deosebit: o versiune concept a noului 2CV. Se pare că noul Citroen va păstra caracteristicile designului exterior, arhicunoscut în anii ’50- ’60: capota curbată, aripile din spate care ajung până la jumătatea roţilor şi aripile din faţă proeminente şi bombate, însă vor fi respectate noile tendinţe din industria auto, brandul propunându-şi fabricarea unui model ecologic.

(Veteran Media - Irina Hăulici)